Voi presara prin urma pasilor mei
Trecerea mea prin aceasta imensa lume
Imi voi lasa mireasma gandurilor inalte
Asa cum m-a cuprins lumina
Toate visele si sperantele neimplinite
Generoase ale iubirii daruri
Le incredintez luminii
Tot ce as fi vrut sa vad si sa implinesc prin trecerea mea aici si acum
Le cedez luminii
Am ajuns intr-un punct din care orice as vrea sa fac si sa infaptuiesc
Imi este cu neputinta
Cedez totul cu toata iubirea nemarginirii din care vin
Inclusiv pe mine , fiindca apartin ei dintotdeauna pentru totdeauna
Privesc fricile amplificate in mine
Nu stiu din ce taram le-am adunat
Nu cunosc pe cineva care sa mi le reflecte
Pur si simplu le vad in mine
Probabil ca neimplinirile si nemultumirile sufletesti le-au creat
Probabil ca am avut asteptari din partea tuturora
Dar cele mai mari asteptari le-am avut din partea mea
Nu vad lumina din mine
Nu percep iubirea ce sunt
Pentru ca nu am impartasit lumina
Cu atat mai putin iubirea
Judecatile le observ , si ce observ este ca nu mai sunt
Candva am spus , eu am cunoscut lumina iubirii
Intunericul nu stiu ce este , mie nu mi s-a aratat
Acum nu mai vad lumina , sa fie acesta intunericul ?
Ma pregatesc de plecare , o frica de necuprins m-a patruns
Va trebui sa merg mai departe , de cine imi va fi frica pe al meu drum ?
Neputinta si teama ca nu ma voi descurca , nu-mi va da pace nicicand daca nu voi incerca sa ma desprind si sa imi arat ca pot , chiar pot sa ajung la lumina din care vin
Deci plec , privesc cum emotiile mele se involbureaza in ceata
Ma arunc in neant stiind ca totul este lumina iubirii , neprivind inapoi la absolut nimic si de aici totul se va transforma cu toata lumina care sunt viata mea isi vrea tributul , impartasirea ei cu toata iubirea
Trecerea mea prin aceasta imensa lume
Imi voi lasa mireasma gandurilor inalte
Asa cum m-a cuprins lumina
Toate visele si sperantele neimplinite
Generoase ale iubirii daruri
Le incredintez luminii
Tot ce as fi vrut sa vad si sa implinesc prin trecerea mea aici si acum
Le cedez luminii
Am ajuns intr-un punct din care orice as vrea sa fac si sa infaptuiesc
Imi este cu neputinta
Cedez totul cu toata iubirea nemarginirii din care vin
Inclusiv pe mine , fiindca apartin ei dintotdeauna pentru totdeauna
Privesc fricile amplificate in mine
Nu stiu din ce taram le-am adunat
Nu cunosc pe cineva care sa mi le reflecte
Pur si simplu le vad in mine
Probabil ca neimplinirile si nemultumirile sufletesti le-au creat
Probabil ca am avut asteptari din partea tuturora
Dar cele mai mari asteptari le-am avut din partea mea
Nu vad lumina din mine
Nu percep iubirea ce sunt
Pentru ca nu am impartasit lumina
Cu atat mai putin iubirea
Judecatile le observ , si ce observ este ca nu mai sunt
Candva am spus , eu am cunoscut lumina iubirii
Intunericul nu stiu ce este , mie nu mi s-a aratat
Acum nu mai vad lumina , sa fie acesta intunericul ?
Ma pregatesc de plecare , o frica de necuprins m-a patruns
Va trebui sa merg mai departe , de cine imi va fi frica pe al meu drum ?
Neputinta si teama ca nu ma voi descurca , nu-mi va da pace nicicand daca nu voi incerca sa ma desprind si sa imi arat ca pot , chiar pot sa ajung la lumina din care vin
Deci plec , privesc cum emotiile mele se involbureaza in ceata
Ma arunc in neant stiind ca totul este lumina iubirii , neprivind inapoi la absolut nimic si de aici totul se va transforma cu toata lumina care sunt viata mea isi vrea tributul , impartasirea ei cu toata iubirea
Комментариев нет:
Отправить комментарий